PERSONALITATEA, INTRE NORMAL SI PATOLOGIC

Proiectul FORMARE SI INFORMARE  a mai finalizat, cu succes! ,  o actiune, sambata, 22 iunie 2013, la sediul partenerului nostru, Biblioteca Judeteana Tulcea. Din culise, va prezentam mai jos

PERSONALITATEA ÎNTRE NORMAL ŞI PATOLOGIC

TRASĂTURI DE PERSONALITATE

CUM NE COMPORTAM CU PERSONALITATILE DIFICILE

O personalitate devine “dificilă” când unele trăsături ale caracterului său sunt mult prea accentuate sau rigide, inadaptate situaţiilor, cauzând astfel suferinţă propriei persoane sau celuilalt (sau amândurora). Această suferinţă constituie un criteriu în diagnosticarea personalităţii dificile.

Cu personalităţile dificile…

RECOMANDABIL	NERECOMANDABIL
Încercaţi să le faceţi să-şi schimbe comportamentul.	Să vreţi să le schimbaţi viziunea asupra lumii.
Încercaţi să aflaţi ce temeri ascund comportamentele dificile.	Să credeţi că e vorba de o chestiune de rea voinţă.
Acceptaţi o schimbare progresivă.	Să le pretindeţi o schimbare rapidă.
Trasaţi o imagine clară a propriilor voastre trebuinţe şi limite.	Să le faceţi morală.
Acceptaţi o schimbare incompletă.	Să le pretindeţi perfecţiunea în tot ce fac şi apoi să lăsaţi totul baltă.
Nu cedaţi în privinţa aspectelor esenţiale.	Să le compătimiţi ori să le faceţi jocul.

PERSONALITATEA ANXIOASĂ. TRĂSĂTURI

Personalitatile anxioase isi fac griji prea multe, pentru sine sau pentru cei apropiati, in raport cu riscurile reale ale vietii cotidiene. Sunt caracterizate de o tensiune fizica adesea excesiva, fiind permanent atente la posibilele riscuri. Sunt vigilente fata de tot ce ar putea lua o turnura neplacuta, pentru a controla chiar situatii cu un risc redus. Simturile sale sunt mai vigilente - vede, aude, simte tot - insa intensitatea, durata sau frecventa anxietatii sunt de departe disproportionate fata de probabilitatea efectiva sau impactul evenimentului temut. Preocuparea nu vizeaza doar evenimente intradervăr periculoase, ci  mai ales situatiile de viata de rutina,  problemele minore.

Ce sa facem langa acestia? Sa le inspiram incredere; sa ii ajutam sa relativizeze anumite intamplari banale si sa se desensibilizare fata de unele ingrijorari inutile; sa rezistam tenditei de a-i ironiza, putand apela doar la un umor binevoitor; sa le recomandam sa comunice mai mult cu persoanele optimiste si linistite.

Ce sa nu facem langa acestia? Nu trebuie sa ne lasam subjugati de acestia, cu toate ca ei vor ca si noi sa fim la fel de stresati de acele potentiale riscuri; sa nu ii luam prin surprindere, nici chiar cu surprize placute; sa nu le mai impartasim si din propriile noastre nelinisti, caci au destule; sa nu deschidem subiecte de conversatie penibile si stanjenitoare.

 Anxietatea se manifestă prin îngrijorări excesive şi nejustificate, la care se mai adaugă alte tipuri de simptome:

O hiperactivitate a sistemului nervos vegetativ (sistemul nervos dirijează reacţiile involuntare): palpitaţii, transpiraţii, bufeuri, nevoia de a urina des, “nod în gât”..

O tensiune musculară: zvâcnituri, contracţii dureroase (spate, umeri, maxilare) ce dau adesea senzaţii de oboseală.

O scrutare hipervigilenţă a ceea ce este împrejur: senzaţia de a fi permanent la pândă, într-o continuă excitaţie, dificultăţi de concentrare, perturbări ale somnului, iritabilitate.

Avantaje ale unei astfel de personalităţi: este foarte conştiincios, prevede riscurile şi este un excelent profesionist.

Inconveniente: este mereu “cu ochii în patru” – ceea ce-l istoveşte şi îi provoacă destulă suferinţă. Cum să ne purtăm cu personalităţile anxioase?

Recomandabil:

- Să le inspiraţi încredere. Pentru personalitatea anxioasă lumea este cam ca o maşinărie uriaşă în care fiecare piesă te poate “lăsa” oricând, producând astfel o pană. Dacă îi daţi impresia că nu dumneavoastră veţi pricinui această pană, anxiosul vă va vorbi mai puţin de neliniştea sa, ceea ce va face ca relaţiile cu el să fie mai bune. Şi, adesea îngrijindu-vă de detalii, îi veţi da această impresie: veniţi la ora stabilită, răspundeţi fără întârziere mesajelor lui, arătaţi-vă prevăzător. Ceea ce nu este simplu, căci anxioşii sunt uneori extrem de sâcâitori şi ne trezesc dorinţa de a face exact pe dos decât se aşteaptă ei. Dar nu este o metodă prea bună în cazul în care trebuie să păstraţi o relaţie cu ei.

- Să le ajutaţi să relativizeze

Analizând “consecinţele” temerilor, ale gândurilor negative, persoana va “descoperii” că nu sunt atât de catastrofice şi va începe să se obişnuiască cu gândurile. Încetul cu încetul va relativiza şi nu va mai lua în tragic consecinţele.

- Să practicaţi un umor binevoitor

Anxioşii sunt enervanţi, este drept. Mai cu seamă când este vorba de părinţi, bine intenţionaţi desigur, dar care îşi exasperează copii, tot cerându-le să fie atenţi. Şi atunci este teribil de tentant să-i ironizezi.

- Să le determinaţi să se trateze

Nerecomandabil:

- Să vă lăsaţi subjugaţi

Persoanele anxioase au supărătoarea tendinţă de a vă implica în necontenita lor politică de prevenire a riscurilor. Şi cum intenţia pare a fi bună, te poţi lăsa uşor influenţat de punctul lor de vedere.

- Să le luaţi prin surprindere

Personalităţile anxioase au o reacţie puternică la surpriză, chiar şi când este vorba de surprize plăcute (reacţie de tresărire). Când intervine imprevizibilul, sistemul lor de alarmă se declanşează dând naştere unei emoţii puternice. O veste neaşteptată, o vizită neanunţată, o glumă sunt tot atâtea căi pentru a-i vedea pe anxioşi tresărind, pentru a-i vedea panicaţi în doar o fracţiune de secundă. Întotdeauna rişti să-l vezi pe anxios tensionat atunci când îl iei prin surprindere, chiar fără să vrei. Încercaţi să vă gândiţi la toate acestea în special în cadrul relaţiilor profesionale.

- Să le împărtăşiţi propriile dumneavoastră nelinişti

Unui anxios propriile griji îi dau destul de furcă. Evitaţi să-I mărturisiţi ceea ce vă preocupă, cu excepţia cazului în care el vă poate realmente ajuta. Căci pentru el nimic nu este mai angoasant decât să realizeze că lumea este un loc mai primejdios şi mai incert decât credea el. La lucru, în special, nu vă revărsaţi neliniştile asupra colegului vostru, şefului sau colaboratorului anxios. Îl veţi tulbura şi de îndată veţi fi considerat un alt subiect de nelinişte, ceea ce nu va face ca relaţiile voastre cu ei să fie mai bune.

- Să abordaţi subiecte de conversaţie penibile

Anxioşii se gândesc la primejdiile ce ne pândesc mult mai des decât noi. Pentru ei, a evoca un pericol însemnă a-l trăi deja şi a suferi. Evitaţi să-i povestiţi că “unul din colegi suferă de SIDA”, că vecinul vostru care s-a dus la medic din pricina a ceea ce el credea a fi o migrenă a fost internat pentru tumoare cerebrală sau că, în chiar dimineaţa aceasta aţi fost martorul unui îngrozitor accident de circulaţie…

Dacă este şeful dvs.: fiţi pentru el un fel de semnal liniştitor.

Dacă este o persoană apropiată: nu-I spuneţi că v-aţi înscris la un curs de paraşutism.

Dacă este coleg sau colaborator: folosiţi-vă de calităţile lui de anxios pentru a preveni şi a prevedea totul.

PERSONALITATILE   PARANOICE

TRĂSĂTURI -   Personalitatile paranoice îi suspecteaza pe ceilalti ca ar fi rău intentionaţi in ceea ce le priveste. Se protejeaza in permanenta, fiind foarte atente la ceea ce se petrece in jur. Nu au incredere in ceilati, fiind foarte suspicioase. Pun la indoiala loialitatea altora, chiar si a celor apropiati, fiind adesea cuprinse de gelozie. Cauta energic dovezi in sprijinul banuielilor care ii macina, chiar in detalii infime, fara a tine seama de situatie in intregul ei. Daca acest timp de personalitate se simte ofensata, este gata de represalii disproportionate. Fiind preocupata de propriile drepturi, ca şi de problemele de prioritate, se simte uşor ofensată. Se arata ratională, rece, logică si rezista oricăror argumente ce vin din partea celorlalti. Ii este greu sa manifeste tendinte ori emoţii pozitive, neavând simtul umorului.

Ce sa facem langa acestia? Sa ne exprimam limpede motivele si intentiile, fara a nuanţa negativ lucrurile; mesajele transmise nu trebuie sa lase loc de interpretari gresite; sa respectam convenientele cu scrupulozitate (manierele, salutul etc), caci orice eroare de eticheta riscă sa fie clasata drept lipsă de respect; să mentinem un contact regulat cu aceste persoane, spre a nu crede ca le ocolim intentionat; să facem referiri la legi si la regulamente, căci respectă legea si vor dreptate, cu orice pret; sa le lasăm, din cand in cand, mici victorii, dar nu de orice fel.

Ce sa nu facem langa acestia? Să  nu renunţăm la a lămuri neintelegerile; să nu le atacăm imaginea pe care o au despre sine, deoarece sunt convinşi ca au desavarşite intentii bune; pe cat se poate să nu comitem greşeli, caci sunt necruţători in a taxa şi a arata greşelile celor din jur; să nu-i vorbim de rău către ceilalti, caci vor afla cu siguranta acest lucru; sa nu intram in subiecte controversate, caci se poate ajunge usor la controverse personale.

Cum relationam cu personalitatile paranoide?

Esential în relaţionarea cu paranoicii este sa iţi exprimai clar si fără echivoc motivele şi intenţiile. Să nu te abaţi de la norme şi conveniente, ci respecta-le cu sfintenie. Mentine un contact constant cu persoana cu tulburare paranoida, atat ca frecventa (cat de des il (o) suni, va intalniti) cat si ca si calitate (ce discutati, cum petreceti timpul cand va intalniti) pentru ca o modificare in frecventa sau calitatea relatiei va ridica suspiciuni asupra intentiilor tale. Daca se ajunge la conflict fă referiri la legi si la regulamente, norme neechivoce pentru ca atunci va bate in retragere. Cauta-ţi aliaţi in oameni daca legile si regulamentele nu işi produc efectul.

Intr-un conflict cu un paranoiac, e o greseala sa renunti să lamuresti o neintelegere, sa-l lasi să rămâna cu o neclaritate pe care o poate interpreta in direcţia suspiciunilor sale. Nu incerca să il ataci şi să ii subminezi imaginea pe care o are despre sine. Fii atent sa nu comiţi greşeli; el pandeste greşelile pentru a-si confirma banuielile si teoriile si ca sa isi si iti demonstreze ca ii vrei raul. Evita sau nu te lasa antrenat in discutii despre politica.

Personalitatea paranoică.  

. Suspiciune -  Îi suspectează pe ceilalţi că ar fi rău intenţionaţi în ceea ce o priveşte.- Se protejează în permanenţă, foarte atentă la ceea ce se petrece în jur, nu are încredere, este suspicioasă.- Pune la îndoială loialitatea altora, chiar a celor apropiaţi; Caută energic şi în detaliu dovezi în sprijinul bănuielilor sale, fără a ţine seama de situaţie în întregul ei. - Dacă acest tip de personalitate se simte ofensată, este gata de represalii disproporţionate.-

- Rigiditate

- Se arată raţională, rece, logică şi rezistă oricăror argumente ce vin din partea celorlalţi.- Îi este greu să manifeste tendinţe ori emoţii pozitive, nu prea are simţul umorului.

Cum să ne purtăm cu paranoicii?

Recomandabil:

- Să vă exprimaţi limpede motivele şi intenţiile.

Paranoicul va avea mereu tendinţa de a-şi imagina că vreţi să-i faceţi rău. Prin urmare, nu trebuie să-I daţi “indicii” care i-ar confirma suspiciunile. Mesajele voastre nu trebuie să lase nici cel mai mic loc interpretării. Dacă trebuie să-l criticaţi, fiţi limpede, ferm, clar.

- Să respectaţi convenienţele cu scrupulozitate.

Orice eroare de etichetă pe care o comiteţi riscă să fie considerată drept semn al dispreţului sau drept batjocură. Prin urmare, dacă aveţi de-a face cu un paranoic, fiţi de o politeţe “reglementară”; nu-l lăsaţi să aştepte, răspundeţi de îndată mesajelor lui, fiţi cu băgare de seamă la formulele de curtoazie, fiţi atent când îl prezentaţi altcuiva, feriţi-vă să-l întrerupeţi când vorbeşte (doar dacă este absolut necesar).Atenţie! Nu este vorba să deveniţi servili sau excesiv de binevoitori: antenele hipersensibile ale paranoicului vor detecta lipsa voastră de sinceritate şi de îndată veţi fi suspectaţi că încercaţi săi adormiţi neîncrederea pentru a vă deda cine ştie cărei fapte rele.

- Să menţineţi un contact regulat cu (el) ea.

Fiind binecunoscute tensiunile extreme pe care le prilejuieşte frecventarea paranoicilor, adesea este teribil de ispititor să-i evitaţi pe cât posibil, sau să încercaţi să nu-i mai vedeţi deloc. Şi dacă este vorba d o persoană de care vă puteţi distanţa fără părere de rău, nu ezitaţi s-o faceţi. Dar se poate întâmpla ca, prin forţa împrejurărilor, contactul cu un paranoic să devină inevitabil, fie acesta şef, vecin, coleg, rudă. Un paranoic pe care-l evitaţi ar putea chiar crede că uneltiţi împotriva lui sau că vă îndepărtaţi repede tocmai pentru că vă este teamă de represaliile din partea lui, după răul pe care l-aţi făcut şi pe care el încă nu l-a descoperit.

- Să faceţi referiri la legi şi la regulamente.

Majoritatea paranoicilor resimt o anume fascinaţie pentru legi şi regulamente, iar scrisorile lor au deseori un aspect juridic, argumentaţia propriei lor poziţii fiind justă şi pe puncte. Dacă faptul de a se simţi învins de un alt ins îl face pe paranoic furibund, în schimb el se va înclina în faţa unei instituţii, legi sau regulament (cu excepţia situaţiei în care consideră că al său caz nu este similar celui din regulament).

Dar, atenţie, paranoicul, fascinat de tot ce ţine de juridic, adesea cunoaşte mult mai bine decât voi legile şi regulamentele şi va ştii să le folosească în propriul avantaj.

- Să le lăsaţi unele mici victorii, dar gândiţi-vă bine care.

Ca noi toţi, paranoicul are nevoie de succese mai mari ori mai mici, pentru a-şi menţine echilibrul. Dacă dumneavoastră îl privaţi cu totul de aceste succese, riscaţi să-i amplificaţi furia. Este important să ştiţi să-i cedaţi în ceea ce vi se pare neesenţial, dar stabilind totuşi o limită, pentru a nu ceda în ceea ce este esenţial. La lucru, lăsaţi-vă colegul paranoic să-şi atribuie prerogativele care consideră el că-i revin de drept, iar voi, gândiţi-vă că aceasta nu vă prejudiciază cu nimic. În schimb, de îndată ce paranoicul trece dincolo de graniţa pe care aţi trasat-o, arătaţi-vă colţii.

- Să vă căutaţi aliaţi în altă parte.

A te confrunta cu un paranoic la lucru sau în viaţa personală, este adesea o situaţie frustrantă, istovitoare, chiar primejdioasă uneori. La cei din jur poţi afla sprijin, încurajare, sfaturi, mai ales dacă şi ei se confruntă cu acelaşi paranoic.

Nerecomandabil:

- Să renunţaţi la a lămuri neînţelegerile

Cum personalităţile paranoice sunt obositoare şi deseori frustrante, după o neînţelegere te poţi simţi tentat să renunţi să te explici în faţa lor, considerând că, la urma urmei, este vina lor şi ele trebuie să clarifice lucrurile. Dar această poziţie este discutabilă din două motive:

- în propriul vostru interes, dacă există o şansă de a clarifica neînţelegerea, de ce n-aţi încerca?

- dintr-un punct de vedere etic, să îl laşi pe celălalt să persiste în greşeală înseamnă să-i refuzi orice şansă de a se schimba, de a-şi reconsidera viziunea pesimistă asupra realităţilor umane.

- Să le atacaţi imaginea pe care o au despre sine.

Prin îndârjire, aparenta lor rea credinţă (de fapt ei se consideră de o desăvârşită bună-credinţă, nu uitaţi!), prin manierele lor supărătoare, unii paranoici ne trezesc dorinţa teribilă de a exploda şi de a-i copleşi cu insulte. Dar este o tentaţie căreia ar fi mai bine să-i rezistaţi. Aruncându-le cuvinte care-i rănesc, jignindu-i faceţi un serviciu nervilor dvs. dar le veţi spori violenţa, dorinţa de a vă învinge, de a vă domina, întărindu-i de altminteri în suspiciunile lor: da, I-aţi urât şi l-aţi dispreţuit de la început, aveau deci dreptate să nu aibă încredere. Chiar dacă explodaţi, rămâneţi foarte “comportamental” în reproşurile voastre.

Cum să manifestaţi furia în faţa unui paranoic?

Spuneţi-i: “M-am săturat de pretenţiile tale”, sau “Mă faci mereu să spun acelaşi lucru”. În ambele cazuri, dumneavoastră aţi criticat comportamentul, nu persoana. De altfel, expresia sinceră a unei emoţii puternice, uneori l-ar putea mişca pe paranoic, făcându-l să conştientizeze sinceritatea voastră.

Nu-i spuneţi: “Eşti un idiot!” sau “Ar trebui să fi închis!” sau “Ar cam fi cazul să te tratezi!”, căci în aceste cazuri aduceţi o ofensă persoanei, ceea ce paranoicul va considera inadmisibil şi va trece de îndată la represalii disproporţionate.

- Să comiteţi greşeli.

La lucru, odată ce paranoicul va fi încredinţat că îi sunteţi adversar, nu va pierde nici o ocazie pentru a încerca să vă secătuiască de vlagă. El va jubila la cea mai mică greşeală, stângăcie, neatenţie din partea voastră, căci în virtutea acestora vă va acuza sau va porni o procedură juridică împotriva voastră. Arătaţi vederii sale doar ceea ce este impecabil. Când apare paranoicul, fiţi asemenea unei maşinării bine unse. Relaţiile cu un paranoic constituie un exerciţiu care se dovedeşte bun, căci te ajută să cumpăneşti mai bine vorbele şi, mai ales, să nu spui prea multe.

-  Să-i bârfiţi, căci vor afla.

Să bârfeşti un paranoic este ceva mai riscant. Cu hipersensibilitatea în a detecta adversari ipotetici şi cu dorinţa de care este stăpânit de a-şi confirma bănuielile, paranoicul va şti întotdeauna, într-un fel sau altul, că l-aţi bârfit. Cu atât mai mult cu cât cei ce vă sunt potrivnici, cunoscându-i putinţa de a face rău, l-ar putea monta împotriva voastră, povestindu-I mai mult sau mai puţin denaturat ceea ce ştiu despre el.

- Să discutaţi politică.

Discuţiile pe teme politice îi fac lesne pe oameni pătimaşi şi, când părerile diferă, conversaţia se poate schimba uşor în controversă. Pentru o personalitate paranoică, a nu-şi apăra propriile opinii până la capăt, echivalează cu o înfrângere. Iar conversaţia nu este decât o luptă strânsă: de la o personalitate paranoică nu trebuie să te aştepţi la tentative de conciliere, ci, dimpotrivă la cele mai categorice argumente. Cum personalităţile paranoice manifestă adesea o atracţie pentru poziţiile politice extreme (caracterizate prin desemnarea unui duşman rău intenţionat şi răspunzător de toate relele societăţii şi care trebuie pedepsit fără milă), discuţia pe teme politice se poate aprinde iute.

- Să deveniţi şi voi paranoici

Relaţia cu un paranoic se aseamănă uneori cu un scandal care de-abia începe: unul din protagonişti, din greşeală, îl trânteşte pe celălalt; acesta, ofensat, îl împinge cu brutalitate; primul, surprins şi revoltat, ripostează printr-o lovitură încă şi mai puternică, care îl face pe celălalt să-I dea un prim pumn şi meciul de box începe. Spectatorului sosit între timp îi este greu să desluşească “cine a început ” acest tărăboi.

Feriţi-vă să ajungeţi în aceeaşi situaţie, în prezenţa unui paranoic: uneori este de-ajuns să iei puţină distanţă, să-i laşi ceva mai mult spaţiu, chiar să încerci sincer să lămureşti o neînţelegere pentru a dezamorsa un conflict care pluteşte în aer. Băgaţi de seamă să nu reacţionaţi şi voi asemenea paranoicilor, indignându-vă la culme, continuând cearta din nimic, trecând la represalii disproporţionate. Dar aceasta nu este simplu, căci paranoicul este cauza atâtor neplăceri şi frustrări, iar mânia pe care ajungem să o simţim ne face din ce în ce mai inflexibili, pe bună dreptate, bănuitori faţă de cele mai însemnate acte ale sale, gata să explodăm la cea mai mică neînţelegere. Într-un fel, paranoicul ne face şi pe noi să fim paranoici.

Cu puţin tact şi prudenţă s-ar putea evita o seamă de conflicte cu persoanele ce prezintă trăsături paranoice, dar care sunt, de altminteri, persoane cât se poate de agreabile.

 Dacă este şeful dvs.: schimbaţi locul de muncă ori simulaţi că sunteţi angajat loial.

Dacă este cineva apropiat: apelaţi la un psiholog pentru a vă sfătui, a vă ajuta.

Dacă vă este coleg sau colaborator: înainte de a merge mai departe, consultaţi un avocat bun.

Personalitatea obsesională. Trăsături.  

Personalitatile obsesionale sunt caracterizate de perfectionism. Sunt exagerat de atente la detalii, proceduri, reguli şi organizare, adesea in detrimentul rezultatului final. Sunt incapatanate, staruind cu inversunare ca lucrurile sa fie facute dupa cum considera ele si numai respectandu-se regulile. In relatie cu ceilalti, sunt rezervate. Le vine greu sa-si exteriorizeze emotiile pozitive, fiind adesea formale sau timide. Sunt nehotarate, luand greu decizii, din teama de a nu comite vreo greseala. Tergiverseaza lucrurile si cugeta exagerat de mult. Din punct de vedere moral, sunt riguroase, constiincioase si scrupuloase.

Ce sa facem langa acestia? Sa le aratam ca le apreciem simtul ordinii si al rigorii; sa le respectam nevoia de a prevedea si de a organiza totul; cand merg prea departe, sa le aducem critici precise si motivate; sa le aratam ca suntem previzibili si ca se pot baza pe noi; sa ii ajutam sa descopere bucuriile destinderii; sa le incredintam sarcini pe masura lor, in care "defectele" lor sa fie tot atatea calitati.

Ce sa nu facem langa acestia? Sa nu ii ironizam, mai ales in momentele lor de ambitie; sa nu ne lasam antrenati prea departe in sistemul lor; sa nu le coplesim cu o prea mare afectiune, recunostinta sau cu daruri.

 -Perfecţionism: este exagerat de atentă la detalii, proceduri, reguli şi la organizare, adesea în detrimentul rezultatului final.

- Obstinaţie: încăpăţânată, stăruie cu înverşunare ca lucrurile să fie făcute după cum consideră ea şi respectându-se regulile.

- În relaţiile cu ceilalţi este rezervată: îi este greu să-şi exteriorizeze emoţii pozitive; adesea este formală, glacială, timidă.

- Nehotărâre: îi este greu să ia decizii din teama de a nu comite vreo greşeală, tergiversează lucrurile şi cugetă exagerat de mult.

- Rigoare morală: este extrem de conştiincioasă şi scrupuloasă.

Cum să ne purtăm cu personalităţile obsesionale?

Recomandabil:

- Să le arătaţi că le apreciaţi simţul ordinii şi al rigorii.

- Să le respecta nevoia de a prevedea şi de a organiza totul.

- Când merg prea departe, aduceţi-le critici precise şi motivate.

- Să le arătaţi că sunteţi previzibili şi că se pot bizui pe voi.

- Să le faceţi să descopere bucuriile destinderii.

- Să le încredinţaţi sarcini pe măsura lor, în care “defectele” să fie tot atâtea calităţi.

Nerecomandabil:

- Să le ironizaţi pe tema maniilor lor.

- Să vă lăsaţi antrenat prea departe în sistemul lor.

- Să le copleşiţi cu prea multă afecţiune, recunoştinţă sau daruri.

Dacă vă este şef: când vă scrieţi rapoartele, fiţi atenţi să nu faceţi greşeli de ortografie.

Dacă vă este soţ (soţie): lăsaţi pe seama lui (ei) contabilitatea menajului şi … nu uitaţi să vă lăsaţi încălţările la intrare.

Dacă vă sunt colegi sau colaboratori: Încredinţaţi-le controlul şi finisajul. Anunţaţi-le durata discuţiei înainte să înceapă să vorbească.

Personalitatea depresivă. Trăsături.  

Personalitatile depresive sunt caracterizate de pesimism. In orice situatie s-ar afla, vad doar latura sumbră a acesteia si posibilele riscuri, supraevaluand aspectul negativ si minimanizandu-l pe cel pozitiv. Au o dispozitie trista, chiar si atunci cand lipsesc evenimentele neplacute, care sa justifice aceasta dispozitie. Nu resimt placerea, nici in cazul unor activitati agreabile sau al unor evenimente fericite. Se autodepreciaza si nutresc sentimente de inaptitudine şi de culpabilitate, chiar şi atunci cand ceilalţi il aprecieaza.

Ce sa facem langa acestia? Sa le atragem atentia, prin intrebari, asupra laturii pozitive a oricarei situatii; sa fie antrenate in activitati agreabile, care sa fie pe masura lor; sa le aratam consideratia intr-un mod adecvat; sa fie indemnate sa consulte un specialist.

Ce sa nu facem langa acestia? Sa nu ii criticam si sa nu le facem morala; sa nu ne lasam tarati in tristetea si inselarea lor.

- Pesimism: în orice situaţie s-ar afla, vede doar latura sumbră a acesteia, posibilele riscuri, supraevaluează aspectul negativ minimalizându-l pe cel pozitiv.

- Dispoziţie tristă: este tristă şi posacă de obicei, chiar şi atunci când lipsesc evenimentele neplăcute care să justifice această dispoziţie.

- Anhedonie: nu prea resimte plăcerea, nici în cazul unor activităţi ori situaţii considerate în mod obişnuit ca fiind agreabile (week-end-uri, evenimente fericite).

- Autodepreciere: nu se simte “la înălţime”, nutreşte sentimente de inaptitudine ori de culpabilitate (chiar şi atunci când ceilalţi îl apreciază).

Triada depresivă:

- Viziune negativă asupra propriei persoane: “Nu sunt la înălţime!”

- Viziune negativă asupra lumii: “Lumea este dură şi nedreaptă!”

- Viziune negativă asupra viitorului: “Pe mine şi pe cei dragi nu ne aşteaptă nimic bun!”

Personalităţile depresive nu prea mai caută în mod cu totul spontan plăcerea, fie pentru că efortul iniţial le înspăimântă, fie pentru că, în virtutea pesimismului lor, nu se aşteaptă la nimic bun, fie pentru că, nemaiputând încerca plăcerea, ele nici n-o mai pot anticipa!

Cum să ne purtăm cu personalităţile depresive?

Recomandabil-  Să le atrageţi prin întrebări atenţia asupra laturii pozitive a oricărei situaţii!- - Să le antrenaţi în activităţi agreabile care să fie pe măsura lor.

În faţa unei personalităţi depresive două atitudini extreme trebuie evitate:

- fie de a o lăsa în pace, de a nu-i propune nimic. “La urma urmei nu are decât să facă ce vrea!”. Această atitudine va face ca personalitatea depresivă să fie întărită în negativismul ei.- fie de a încerca să-i impuneţi activităţi sau situaţii care-i depăşesc puterile.- Să vă arătaţi consideraţia în mod adecvat. - Să le îndemnaţi să consulte un specialist.

Nerecomandabil:

- Să le spuneţi “să se zgâlţâie”: “Adună-te!”, “Dacă vrei, poţi!”…

- Să li se facă morală: “N-ai deloc voinţă!”, “Prea te laşi în voia lucrurilor!”, “Nu-I bine că veţi totul în negru!”, “Nu ştii cât trag eu de mine!”…

- Să vă lăsaţi târâţi în marasmul personalităţii depresive, să le împărtăşiţi viziunea asupra vieţii etc.

Dacă vă este şef: verificaţi periodic “sănătatea” instituţiei.

Dacă vă este soţ/soţie: îndemnaţi-l (-o) să studieze din literatura de specialitate.

Dacă vă este coleg sau colaborator: complimentaţi-l ori de câte ori gândeşte pozitiv.

Profilul de personalitate depresiva

Personalitatea depresiva este marcata de ganduri si comportamente depresive. De obicei, individul cu tulburare de personalitate depresiva are o dispozitie de amaraciune, un aer posomorat si nefericit. Stima de sine este scazuta; se simte neadecvat si lipsit de valoare. Este negativist si critic fata de altii.,cat si fata de sine. Se autodepreciaza, isi minimalizeaza meritele, contributiile, implicarea in succese si se autoblameaza pentru nereusite. Este pesimist si are predispozitie catre sentimente de vinovatie si remuscare.  Tinde sa se concentreze pe partea goala a paharului si sa se astepte la ce e mai rau. 

Cum relationam cu personalitatile depresive?

Este recomandabil sa-i atragi atentia  asupra laturii pozitive a oricarei situatii, sa-i muti privirea de pe partea goala a paharului pe cea plina. Daca  iti este o persoana apropiata o poti implica in activitati placute. Lauda-i reusitele, implicarea si contributia, arata-ti recunostinta, dar intr-un mod potrivit si moderat, fara sa exagerezi sau sa supralicitezi. Cea mai buna solutie este s-o indrumi sa consulte un specialist. Daca persoana iti este coleg sau colaborator, un lucru foarte la indemana este sa-l complimentezi de cate ori gandeste pozitiv.

Fiind vorba de o persoana lipsita de vitalitate si energie, poate aparea tentatia de a crede ca daca se "zbenguie" i se va modifica dispozitia si sa-l (o) "taram" prin cluburi, la petreceri, la intalniri, la sala de sport etc. Se va simti inadecvat, ignorat si i se va confirma depresia sau, in cel mai bun caz, obtii o stare vesela de moment care va trece imediat ce trece si evenimentul. Nu va ajuta la nimic nici sa ii faci morala, sa-i reprosezi ca e trist si ca nu are chef sa iasa la petreceri sau in compania altor oameni. Nu se recomanda nici sa il (o) constragem sa isi schimbe comportamentul ca sa iasa din depresie amenintandu-l (o) ca il (o) vom parasi (daca ne este iubit) sau sa ii spunem ca nu il (o) va mai invita nimeni nicaieri.

Un pericol extrem de mare care poate aparea in momentul in care o sotie, un prieten, un frate cu care locuim sau ne intalnim foarte des este sa te contagieze sau sa te prinda in starea sa depresiva. Din empatie poti ajunge sa-i impartasesti comportamentul si interpretarea negativista a realitatii, iar acest lucru nu e bine nici pentru tine, nici pentru el (ea) pentru ca atitudinea ta va deveni pentru el (ea) o sursa de consolidare a depresiei.

AVEŢI TRASĂTURILE UNEI PERSONALITĂŢI OBSESIONALE  ?

		ADEVĂRAT	FALS
1.	Sunt înclinat să petrec destul timp rânduind şi verificând.
2.	Într- o discuţie îmi place să-mi prezint ideile în ordine.
3.	Mi se reproşează că aş fi prea perfecţionistă
4.	Mi s a întâmplat să ratez ceva din cauză că  m-am concentrat prea mult asupra delatiilor.
5.	Nu –mi place dezordinea
6.	Când este vorba de o muncă în echipă, mă simt răspunzător(toare) pentru rezultatul final.
7.	Nu mă simt în largul meu când mi se fac cadouri, căci  mi se pare că aş rămâne dator (are).
8.	Mi se reproşează că aş fi zgârcit(ă)
9.	Nu îi place să arunc lucruri
10.	Îmi ţin singur (ă) contabilitatea personală

AVEŢI TRĂSĂTURI  DE PERSONALITATE DEPRESIVĂ?

		ADEVĂRAT	FALS
1.	Iubesc viaţa mai puţin decât ceilalţi
2.	Câteodată  îmi doresc să nu mă fi născut.
3.	Mi se reproşează adesea că văd lucrurile în negru
4.	Mi s a întâmplat să  nu încerc nici o bucurie în împrejurări totuşi fericite.
5.	Câteodată mi se pare că aş fi o povară pentru cei apropiaţi.
6.	Nu este nevoie de prea mult ca să mă simt vinovată.
7.	Am tendinţa de a tot medita la greşelile din trecut.
8.	De multe ori mă simt inferior(oară) celorlalţi.
9.	Deseori mă simt obosit (ă) fără vlagă.
10.	Îmi  amân toate activitaţile din timpul liber pentru azunci când voi dispune de mai mult timp şi de mijloace.

AVEŢI TRĂSĂTURILE UNEI PERSONALITAŢĂ PARANOICE ?

		ADEVĂRAT	FALS
1.	Nu mi place să se glumească pe seama mea.
2.	Deja am stricat definitiv relaţiile cu mai multe persoane, căci socoteam că acestea nu se purtau cu mine cum s ara fi cuvenit
3.	Sunt sceptic (ă)  în privinţa celor pe care tocmai i am cunoscut.
4.	Se întâmplă adesea să ai mai mulţi duşmani decât îţi poţi închipui.
5.	Când mi se întâmplă să i încredinţez cuiva un secrte, mi se face apoi teamă ca acesta să nu folosească împotriva mea ceea ce îi mărturisesc.
6.	Mi se reproşează că aş fi neâncrezătoare
7.	Pentru a o scoate la capăt în viaţă , trebuie să fii dur şi inflexibil.
8.	Când cineva  îmi arată că mă apreciază, eu mă gândesc că nu vrea decât să obţină ceva de la mine.
9.	Mă gândesc adesea la toţi cei pe care i aş pedepsi pentru faptele lor
10.	Chestionarul acesta mă face să măsimt prost.

AVEŢI TRĂSĂTURILE UNEI PERSONALITAŢĂ ANXIOASE  ?

		ADEVĂRAT	FALS
1.	Adesea nu pot dormi din cauza grijilor.
2.	Riscul de a pierde un tren mă angoasează.
3.	Mi se reproşează adesea că imi fac prea multe griji pentru orice.
4.	Întotdeauna mă achit de obligaţii (facturi, impozite, chitanţe)cât pot de repede.
5.	Când mi se întâmplă ca o persoană pe care o aştept să întârzie, nu pot să nu mă gândesc la un accident.
6.	Am tendinţa de a verifica de două ori mersul trenurilor, rezervările şi întâlnirile.
7.	Adesea îmi dau seama prea târziu că mi am făcut prea multe griji pentru un lucru fără însemnătate.
8.	Câteodată, în timpul zilei, simt nevoia de un tranchilizant.
9.	Când sunt luată prin surprindere am palpitaţii
10.	Uneori să simt tensionată fără să ştiu de ce.