Pentru un copil cu deficit de atenţie, sunetele, imaginile si gândurile se schimba cu repeziciune, precum scenele dintr-un film derulat pe “repede-înainte”. El nu se poate concentra, sare de la o activitate la alta, este intr-o continua agitaţie încât, adesea, nici nu observa ca persoana de lângă el ii vorbeşte…
ADHD INTRE MIT ŞI ADEVĂR
Mit - ADHD este doar o lipsă de voinţă. Copiii cu ADHD se concentrează foarte bine asupra lucrurilor care îi preocupă, deci se pot concentra şi asupra altor lucruri dacă îşi doresc cu adevărat.
Adevăr - ADHD seamănă destul de mult cu ceea ce am putea numi lipsă de voinţă, dar nu este o lipsă de voinţă. Este o problemă chimică serioasă la nivelul sistemului de control al creierului.
Mit - Copilul cu ADHD sfidează părinţii şi alţi adulţi (profesorii), este needucat, nu are respect faţă de autoritate.
Adevăr - Copiii cu ADHD au dificultăţi de a se conforma solicitărilor cadrului didactic datorită dificultăţilor pe care le prezintă la nivelul abilităţilor de reglare emoţională şi motivaţională. Adesea, a face un lucru nedorit de ei, dar solicitat de adult determină un anumit grad de frustrare pentru care ei au puţine resurse de gestionare datorită deficitului abilităţii de amânare a recompensei imediate.
Mit – dieta este cea care cauzează
ADHD. Adevăr - la copiii cu ADHD au fost propuse încă din 1970 principii de dietă. Principiile dietei de eliminare s-au bazat pe ipoteza că atât simptomele comportamentale cât şi cele legate de atenţie erau provocate de alergia la o serie de componente precum: salicilaţii sau coloranţii, conservanţii şi aromele artificiale, zahărul rafinat, cofeina, xantina din băuturile răcoritoare. Unii cercetători continuă să recomande asocierea regimului alimentar în tratamentul copiilor cu ADHD. Studiile privind eficacitatea acestuia sunt controversate.
Mit – cu toţii avem simptome de ADHD, dar cei inteligenţi le pot depăşi.
Adevăr – ADHD afectează persoane cu grade diferite de inteligenţă. Mulţi dintre noi putem prezenta simptome de ADHD, însă doar cei cu simptome cronice care le afectează funcţionarea vor primi un diagnostic de ADHD. Cum se manifestă ADHD?
Manifestările de bază ale acestei tulburări sunt hiperactivitatea/impulsivitatea şi deficitul de atenţie. În majoritatea cazurilor se întâlnesc ambele tipuri de simptome, iar în alte cazuri se poate observa doar un singur tip – predominant neatent sau predominant hiperactiv. Tulburarea se poate manifesta sub forme uşoare, moderate sau grave. În multe cazuri, odată cu adolescenţa, amplitudinea manifestărilor se reduce, în alte cazuri persistă şi în adolescenţă şi în viaţa de adult, afectând relaţiile interpersonale şi activitatea profesională.
Putem vorbi despre ADHD atunci când simptomele apar înainte de vârsta de 7 ani, sunt frecvente, cauzează probleme majore şi persistă cel puţin 6 luni.
PREŞCOLARUL caracteristici comportamentale - prezintă nelinişte motorie (mereu în mişcare, parcă e condus de un motor);- agresivitate (îi loveşte pe alţii);- certăreţ, gălăgios, solicitant - îi întrerupe pe ceilalţi - izbucniri temperamentale - răstoarnă lucruri - curiozitate extremă - fără teamă, se poate răni pe sine sau pe alţii - joc în forţă, distructiv - complianță scăzută.
ŞCOLARUL caracteristici comportamentale poate fi uşor distras - teme făcute neglijent, - incomplete sau pierdute - note mici îi întrerupe pe ceilalţi --- sentimente de devalorizare - este impulsiv şi agresiv - relaţii dificile cu colegii - relaţii tensionate cu profesorii - nu îşi aşteaptă rândul la jocuri - nu respectă reguli - este frecvent chemat la directorul şcolii - răspunde înainte de sfârşitul întrebării, (deranjează clasa)- nu stă pe scaun - pare imatur(are abilităţi de autoîngrijire insuficient dezvoltate )- nu vrea , nu poate să îndeplinească sarcinii acasă - nu are simţul timpului şi nu estimează trecerea timpului - predispus la accidente
ADOLESCENTUL caracteristici comportamentale impulsiv , nelinişte interioară - neatent, distructibil, plictisit - are accese de furie - toleranţă scăzută la frustrări - nu are încredere în sine, este apatic şi predispus la depresie - îşi amână sarcinile, are rezultate slabe la şcoală - nu poate lucra independent,- relaţie proastă cu colegii - tulburări de învăţare specifice - comportament neinfluenţat de recompensă sau pedeapsă - îşi neglijează propria siguranţă (răni, accidente) - nu recunoaşte autoritatea şi poate dezvolta comportamente antisociale - activităţi riscante (conduce cu viteză, activitate sexuală precoce , abuz de substanţe, delicvenţă juvenilă)
Simptome la vârsta ADULTĂ In perioada adulta, simptomele se atenuează, dar la unii pot persista producând: - dificultăţi de concentrare, de planificare si finalizare a unei activităţi. - prezintă probleme de inadaptare sociala (dificultăţi in păstrarea locului de munca) sau tulburări afective (depresie). - Majoritatea adulţilor cu ADHD vor avea diverse probleme atât in familie cât şi la locul de munca; - prezintă mai frecvent o stima de sine scăzută si toleranţă scăzută la frustrare - Rata divorţurilor, a tabagismului, alcoolismului sau abuzului de droguri este mai mare la persoanele cu ADHD - numărul absolvenţilor de liceu si/sau facultate este mai mic printre cei care suferă de ADHD comparativ cu semenii de aceeaşi vârsta. Unii adulţi constata ca suferă de ADHD doar după ce acest diagnostic a fost pus copilului lor.
Intervenţia terapeutică în cazul unui copil cu ADHD impune o abordare multidisciplinară (părinţi/familie, educatori/profesori, medici, psihologi, etc.) şi multă, multă consecvenţă. Este absolut necesar un acord în privinţa programelor educaţionale care trebuie să se desfăşoare în permanenţă la şcoală/grădiniţă şi acasă/în mediul familial. Dacă unul din cele două medii este mai permisiv, eforturile de disciplinare a copilului nu vor avea rezultate.
PRINCIPIILE DE INTERVENŢIE PRESUPUN:
Redefinirea problemei copilului/adolescentului
a. Separarea problemei de persoanǎ – este evitată asocierea copilului cu problema pe care o are, neţinând cont de alte abilitǎţi şi resurse ale acestuia (ex. “Andrei are probleme de susţinere a atenţiei “ şi nu “ANDREI este impulsiv, obraznic şi neastâmpǎrat”).
b. Reformularea – se oferǎ o explicaţie ştiinţificǎcoerentǎ asupra cauzelor şi mecanismelor problemei sale (poate creşte aderenţa părinţilor la terapia comportamentală prin separarea tulburǎrii de o trǎsǎturǎ de personalitate - ex. “ ANDREI are dificultăți de concentrare a atenției pentru că la el substanţele chimice din creier care ne fac să fim atenţi sunt în cantitate scăzută“).
c. Redenumirea –schimbarea etichetei comportamentului cu o explicaţie realǎ (ex. “ANDREI nu şi-a fǎcut ghiozdanul pentru cǎ are o problemǎdenumitǎ deficit de atenţie cu hiperactivitate“).
CE TREBUIE SĂ STII CA PĂRINTE
Informează-te! Primul lucru si cel mai important după aflarea diagnosticului este sa iţi consolidezi cunoştinţele cu privire la aceasta boala. Învață mai multe despre ADHD, despre modul in care afectează copilul, despre cum sa ii faci fata ca părinte si care sunt strategiile si metodele cele mai noi si mai eficiente de depăşire a situaţie .
Ai grija de tine! Nu tu eşti pacientul, dar trebuie sa fii aptă si sa ai forţa necesara pentru a-l ajuta pe copil. De aceea, specialiştii sfătuiesc părinţii care au un copil bolnav de ADHD sa-si acorde lor mai multa atenţie
Fii organizata! Copiii cu ADHD sunt predispuşi la a pierde diverse lucruri, de aceea este esenţial sa fii tu cea organizata si sa încerci sa ii creezi si lui spatii organizate si la îndemână pentru copil pentru a pune diverse lucruri: jucării, hăinuţe, rechizite etc. Încearcă mereu sa încurajezi copilul sa pună la loc lucrurile pe care le foloseşte.
Minimizează alegerile pe care le are de făcut copilul! Prea multe opţiuni si variante de lucruri sau idei din care sa aleagă îl pot induce in eroare si îl pot copleşi pe copilul cu ADHD. îl pot deruta pentru ca el nu este capabil sa se concentreze la prea multe lucruri deodată. Aşadar când vrei sa îl întrebi pe copil cu ce sa se îmbrace, limitează-te la 2 opţiuni. De asemenea, si atunci când vrei sa aduci copii la voi sa se joace cu el, nu opta pentru mai mult de 2, pentru a nu-l copleşi. Redu cat mai mult lucrurile care ii distrag atenţia din jur!
Mai ales atunci când copilul se concentrează pe o anumita activitate, ca de exemplu o tema pentru şcoala, este important sa ii asiguri un ambient cat mai liniştit si fără lucruri care sa ii distragă atenţia (gălăgie, muzica, tv, jucării la îndemâna, persoane prea multe in jur etc.).
Supraveghează-l cu atenţie in interacţiunile sociale!
Copiii care suferă de ADHD au tendinţa de a fi impulsivi si au greutăţi in dezvoltarea abilităţilor sociale. De aceea, atunci când micuţul tău se joaca cu alţi copii sau este in public, trebuie sa îl monitorizezi îndeaproape pentru a evita ieşirile necontrolate sau micile accidente. Daca vezi ca începe sa devina agitat si panicat, ghidează-l cu blândețe in ceea ce trebuie sa facă si nu uita sa îl complimentezi când se poarta frumos.
Încurajează-i talentele si pasiunile!
Observa cu atenţie care sunt talentele micuţului tău si încurajează-l sa si le cultive. In acest fel, îl vei ajuta sa aibă mai multa încredere in el si sa-si dezvolte abilităţi sociale valoroase, aspect la care copiii cu ADHD au probleme.
Fii fanul lui numărul 1 si oferă-i doze duble de afecţiune!
Fii alături de el in tot ce are nevoie, dar mai presus de toate, arata-i asta! Complimentează-l de cate ori ii reuşeşte ceva, cat de mic, si spune-i tot timpul cat de mult îl iubeşti. Sprijină-l si încurajează-l in toate încercările sale, fie ca e vorba de o tema sau de cultivarea unui talent.
Sfaturi practice pentru părinţii care interacţionează cu copiii cu ADHD
1. Oferiţi structură clară, cu program şi reguli clare. Copilul cu ADHD are nevoie de această structură externă.
2. Daţi-i copilului misiuni clare şi uşor de atins; luaţi în considerare limitările sale. Asiguraţi-vă că îi daţi o singură sarcină.
3. Căutaţi comportamentul dezirabil şi răsplătiţi-l cu laude şi atenţie.
4. Daţi-i copilului sarcini interesante şi provocatoare, altminteri atenţia îi va fi distrasă prea repede.
5. Oferiţi-i un spaţiu în care să-şi cheltuie energia şi să fie activ. Fiţi fermi despre când este posibil şi când nu.
6. Asiguraţi-vă că nu copilul este cel care hotărăşte ce se întâmplă în familie; lăsaţi familia să-l ţină sub control. Şi ceilalţi copii au nevoie de atenţie.
7. Alegeţi structura, asiguraţi-vă că regulile şi hotărârile luate se repetă frecvent.
8. Daţi-i teme clare şi scurte. Câte una, pe rând.
9. Să aveţi întotdeauna răspuns la atât comportamentul dezirabil, cât şi cel indezirabil.
10. Mergeţi cu el la medic de la 6-7 ani poate lua medicaţie specifică care îl va ajuta Fiţi atenţi la medicaţia corectă; asiguraţi-vă că îşi ia medicamentele corect.
11. Crearea unei rutine – copilul cu ADHD funcționează bine după o rutină . Construiți împreună cu acesta un tabel cu activitățile zilnice, în care să fie inclus și orarul școlar, programul de after-school, timpul petrecut acasă.
Pentru profesori / învățători
1. Asiguraţi-vă sprijin: doi sau trei copii cu ADHD în clasă pot fi foarte obositori. Consultaţi un specialist dacă aveţi probleme. Cereţi ajutor de la colegi.
2. Cunoaşteţi-vă limitele. Nu vă temeţi să cereţi ajutor. Nu sunteţi expert, vă simţiţi mai bine dacă solicitaţi ajutorul când aveţi nevoie de el.
3.Întrebaţi copilul ce îl ajută. Copiii cu ADHD sunt foarte intuitivi. Vă pot spune cum învaţă mai bine. Adesea, sunt neîncrezători pentru că ideile lor pot fi destul de excentrice. Aflaţi împreună care e cel mai bun mod de învăţare. Este uimitor cât de des părerile lor sunt neglijate. Fiţi siguri, mai ales copiii mari ştiu ce este ADHD.
4. Gândiţi-vă la partea afectivă a învăţării. Ar trebui să le facă plăcere, în loc să se concentreze la greşeli sau frustrări. Încântare, în loc de plictiseală sau anxietate. Fiţi atenţi la partea afectivă a procesului de învăţare.
5. Reţineţi că are nevoie de structură. Au nevoie de un mediu structurat, pentru a obţine structura interioară. Nu pot face liste singuri. Au beneficii incredibile de pe urma unor agende, altfel uită ce fac. Au nevoie de memento-uri, planificări, repetiţii. Instrucţiuni, graniţe şi structură.
6. Faceţi reguli. Scrieţi-le şi ţineţi-le la vedere. Copiii sunt fericiţi când ştiu ce să facă.
7. Repetaţi instrucţiunile. Scrieţi-le. Vorbiţi-i direct copilului. Copiii cu ADHD au nevoie să audă instrucţiunile de mai multe ori.
8. Stabiliţi contact vizual frecvent. Asta poate activa un copil cu ADHD. Îl scoateţi astfel din visare. Or îi puneţi o întrebare, ori confirmaţi ceva în tăcere.
9. Faceţi-i loc lângă catedră. Asta îi limitează visarea şi vă dă controlul.
10. Stabiliţi limite. Asta ajută, nu forţează. Faceţi asta constant, previzibil, prompt şi complet. Nu intraţi în discuţii. Aceste discuţii deranjează prea mult activitatea.
11. Faceţi-vă orarul cât se poate de previzibil. Lipiţi-l pe tablă sau pe bancă. Referiţi-vă la el. Dacă îl schimbaţi, cum fac cei mai interesanţi profesori, spuneţi-i şi pregătiţi-l, ce anume se va întâmpla, şi aduceţi-i aminte de mai multe ori. Altfel, copilul cu ADHD îşi pierde interesul.
12. Daţi-i şansa de a pleca din clasă. Ar putea face parte din regulile clasei. Mai bine lăsaţi-i să plece decât să-l “pierdeţi”. Asta îl şi învaţă despre autocontrol şi conştientizare de sine.
14. Concentraţi-vă pe calitate, nu pe cantitate. Indiferent dacă sunt sarcini de lucru în clasă sau teme. Copiii cu ADHD au nevoie de exerciţii limitate. Dacă doar învaţă atribuţiile, e un pas important. Nu îi încărcaţi cu prea multă muncă, nu se vor descurca.
15. Monitorizaţi-le progresele împreună. Copiii cu ADHD vor beneficia foarte mult de pe urma feedback-ului frecvent. Asta le menţine atenţia. Spuneţi-le ce se aşteaptă de la el dacă îşi atinge obiectivul, va lucra foarte bine.
16. Divizaţi sarcinile mari în sarcini mici. . Sarcinile prea extinse copleşesc copiii, provocând instabilitate emoţională: “nu voi reuşi niciodată” . Formulând aceste sarcini mici, preveniţi emoţiile negative. În general, copiii sunt mult mai capabili decât cred, reuşind să se descurce cu aceste sarcini mici, dovedesc că pot efectua întreaga sarcină de lucru. Acest lucru previne adoptarea unei atitudini negative, atât de caracteristică adulţilor cu ADHD.
17. Evidenţiaţi succesul cât de des posibil. Aceşti copii au experimentat atât de multe eşecuri; au nevoie de tot sprijinul pozitiv pe care îl pot obţine. Au nevoie de laude; îi vor face să se simtă mai bine.
18.. Folosiţi rezumate. Învăţaţi-i să rezume. Aceste tehnici nu vin automat, mai ales copiilor cu ADHD le vine foarte greu. Dar oferă formă şi structură celor învăţate deja şi care vor fi învăţate. Întrucât mulţi copii cu ADHD, precum şi alţii sunt orientaţi vizual, scrieţi tot de vorbiţi. Sau repetaţi verbal, o dată pentru a anunţa ce doriţi să spuneţi, a doua oară pentru a spune la propriu.
20. Simplificaţi regulamentele. Simplificaţi alegerile, orarele. Cu cât regula este mai simplă, cu atât va fi mai des folosită. Folosiţi limbaj colorat, codarea limbajului în culori le menţine atenţia trează. Oferiţi feed back, întrucât copiii cu ADHD nu stau bine la capitolul autocunoaştere. Nu ştiu cum sunt văzuţi de alţii şi nu ştiu cum se comportă. Întrebaţi-i constructiv: Ştii ce faci acum, ştii ce ai făcut … ştii cum ai fi putut proceda altfel … de ce crezi că s-a enervat fetiţa când ai spus asta…ajută la dezvoltarea auto conştientizării! Trebuie să aveţi așteptări foarte clare!
Cel mai trist lucru la ADHD nu este ADHD în sine, ci efectul devastator pe care comportamentul lipsit de succes îl are asupra stimei de sine.
Acţiunea asupra comportamentelor
Întǎrireapozitivǎ sereferǎ la menţinerea/intensificarea unui comportament prin producerea/prezentarea unei stimulǎri (ex. RĂZVAN a citit un text. I se oferǎ un timp de joc pe calculator).
Întǎrireanegativǎ - se referǎ la menţinerea/intensificarea unui comportament prin încetarea/reducerea unei stimulǎri.
Economia cu jetoane - copilul primeşte o recompensǎ sau un privilegiu dacǎrealizeazǎ un comportament dorit sau pierde o recompensǎ sau un privilegiu dacă realizează un comportament nedorit. (ex. RĂZVAN şi-a fǎcut exerciţiile de matematicǎ în timpul negociat şi a primit o steluţǎ. Când îşi loveşte colegul va pierde o steluţǎ. La sfârşitul sǎptǎmânii steluţele vor fi transformate într-o recompensǎmaterialǎ – joc, film, jucărie).
Sancțiunea - se referǎ la retragerea unor privilegii de care a beneficiat ca urmare a efectuării unui comportament indezirabil (ex. RĂZVAN a negociat cu părinţii cǎ îşi va face temele şi apoi va merge în oraş cu prietenii. Nu şi-a realizat sarcinile propuse şi astfel pierde beneficiul negociat).
Time-out sau excluderea “Pauza” este un exercițiu extrem de însemnat pentru reglarea comportamentelor. Se referă la scoaterea copilului care a avut un comportament indezirabil dintr-o situaţie cu rol de recompensǎ pentru el (ex. RĂZVAN că și-a lovit fratele, RĂZVAN va sta 3 minute într-un loc special în casă pentru a observa consecinţele comportamentului său).Atunci când folosiți timpul de pauză este nevoie să fiți fermi, să alegeți un loc precis unde se va desfășura – un scaun, un colț, un loc din cameră. Copilul va petrece timpul stabilit în acel loc pentru a observa consecinţele neplăcute ale unui comportament nedorit.
ASPECTE POZITIVE ALE ADHD
Aspecte pozitive includ : creativitate, nivel ridicat de energie, intuitivitate, bogăţie de resurse, tenacitate, căldură sufletească, atitudine încrezătoare (uneori pre accentuată), atitudine iertătoare (uneori prea accentuată), sensibilitate, capacitatea de a şi asuma riscuri (uneori prea mari), flexibilitate, loialitate, dezvoltat simţ al umorului; este de remarcat faptul că problemele create de ADHD pot fi atât de grave încât calitățile nu ajung niciodată să se manifeste deplin şi nici să fie recunoscute!
